My Bloody Life

Pagini: 1

Zero Kiryu
Vampire
Postari: 170

Carly simtea un zbucium interior continuu, nu-si putea da seama exact de la ce vedea, a dat vina pe vremea posomorata de afara. Sunetul slab al unei melodii line traversa timid admosfera calda a cafenelei. Pe acest mic taram al armoniei nu existau priviri uracioasa sau crispate ci doar zambete si bunatate. La mese te servea o tanara de 21 de ani, frumoasa, inalta, slaba, cu parul lung pana la solduri si blond, adesea prins intr-o coara la spate, dar astazi il avea lasat pe spate. Era asemenea unui rau din campie care curge lin si pe suprafata caruita soarele descoperea mici franturi de stea. Juliet, caci asa se numea, putra o rochita de culoare alta ca primul fulg de nea, iar peste aceasta un sortulet la fel de alb marginit de o linie neagra ca taciunii stinsi. Se apropie de o masuta aflata intr-un colt in fata unuia dintre geamuri, acoperita cu o fata de masa la fel de alba ca si sortul ei cu o ghirlanda de floricele roz brodata pe margini, la care stateau trei fete, una dintre ele avea parul saten lung pan al coate, ondulat si tuns in scari, avea ochii caprui si aparent nelinistiti, dar in acelasi timp si veseli, cea din stanga ei avea parul scurt in spate si mai lung in fata, de culoare neagra spre gri, un ochii il avea mov, iar celalalt albastru, era foarte zambateata si din cand in cand isi mai indrepta privirea spre mesele la car erau si alte persoane, Juliet ii stia numele si anume, Saly, pentru ca mereu venea pe la cafenea, in dreapta fetei cu parul saten statea o alta fata cu parul saten-roscat tunsa bob care isi punea din cand in cand o bentita cu urechi de iepureasi albe ca sa-si amuze prietenele. Juliet se apropie de ele cu un zambet larg pe fata si le intreaba ce doresc.
-Eu asi dori doar un pahar de apla plata. raspunde Carly incercand sa-si ascunda nelinistea care crescuse intr-o teama mistuitoare.

_______________________________________

Zero Kiryu
Vampire
Postari: 170

Juliet le intreaba si pe Saly si Sonya ce doreau, acestea au luat amandoua cate o prajitura cu frisca si sirop de capsuni. Carly era din ce in ce mai stresata, ii era atat de greu sa isi stapaneasca nervii!
Din norii plumburii de pe cerul de pucioasa au inceput sa pice spre pamant lacrimi care curatau aerul si formau siraoie de lungul trotuarului umed spre o scurgere de canal. Copacii isi plecau frunzele dezamagite spre pamant, iar florile erau culcate pe iarba verde din parc. Oamenii alergau haotic spre strada si se ascundeau de mana cereasca pe sub strasinile magazilelor si ale caselor, iar masinile goneau mai nebune ca niciodata, pana si admosfera calma din interiorul cafenelei incepea sa isi piarda caldura.
Ochii Sonyei au cazut asupra unei mese la care statea un baiat singur, avea parul blond, ciufului, ochii albastrii ca cerul primaverii, cu o privire plictsita si cu un zambet mic pe fata, vorbea la telefon si probabil de aceea zambea. Dupa ce termina convorbirea telefonica isi arunca ochii prin cafenea dupa cineva cunoscut.
-Hei, priviti! striga Sonya facand un semn discret catre baiatul cu par blond.
Saly priveste si ea in aceeasi directie ca si prietena ei. Ochii i-au cazut si ei asupra aceluiasi baiat si a tras-o de mana de Carly sa-i atraga atentia, dar ea nu era interesata de nici un baiat. Baiatul le observa si se hotaraste sa mearga pana la masa lor, sa le ia la trebari sau poate sa vorbeasca cu ele. Se vedea clar ca era mult mai mare decat oricare dintre ele. Cand a venit langa masa lor, Sonyei ii venea sa tipe.
-Buna, Carly! o saluta baiatul.
Carly tresare trezita din amorteala cauzata de teama ei nejustificata. Se intoarce spre baiat, pe care l-a recunoscut imediat. Era vorba de Aido, unul dintre prietenii fratelui sau si de asemenea colegul de clasa dintr-a-VII-a pana intr-a-XII-a. Saly ii da un cot Sonyei soptind abea miscandu-si buzele: "Norocoasa!"
-Aido? Buna! Nu ne-am mai vazut de mult timp. Ce mai faci? il intreaba fortandu-si teama sa ramana in interiorul ei.
Au mai schimbat cateva vorbe dupa asta, Carly a aflat ca Aido s-a inscris si el la aceeasi facultate ca si Alexander, iar baiatul a aflat ca a fost scapa de sub sclavia cratitei. Se bucura si el sa auda asta, i se parea ciudat ca o adolescenta de saisprezece ani sa stea inchisa toata ziua in casa si sa faca toate treburile dintr-o gospodarie. Bineinteles ca de acum in colo nu va sta toata ziua de pomana, isi va face curat la ea in camera si, atunci cand Alexander nu va anea timp si in a lui.
Vantul de afara se intetise. Sufla atat de puternic incat indoia ramurile copacilor la sapte zeci de grade, ia florile din ronduri erau culcate pe pamantul mai rece ca in nici o alta zi de vara. Deodata se porni atat de tare inca a trantit usa cafeneei de perete si i-a spart geamul. De afara au patrus ramurele rupe si ambalaje din cojul de gunoi din vecinatatea parcului. Tacamurile au inceput sa zboare in toare directiile si sa raneasca toti clientii care au inceput sa tipe din cauza zgarieturilor si ranilor cauzate de furculitele si cutitele care levitau. Aido a prins-o pe Carly de mana si a tras spre podea, apoi a culcat masa pe o parte ca sa se apere. Cele doua prietena ale lui Carly s-au ascuns si ele alaturi de cei doi. Aido o tinea in brate ca sa o protejeze, Saly si Sonya stateau ghemuite langa el tipand si tremurand. Acum a inteles Carly care era sursa frici ei, in mod normal daca un baiat ar fi luat-o in brate ar fi rosit si l-ar fi impins de langa ea, dar acum stia ca Aido vroia doar sa o protejeze.
Baiatul ridica capul deasupra mesei sa vada care mai era situatia, o parte dintre oamenii din cafenea au resuti sa iasa si sa plece cu masinile sau pe jos, altii se imbulzeau la usa mai rau facandu-si. Cativa erau plini de zgarieturi si sange pe fata, maini, picioare si piept. O femeie in varsta de 40 si ceva de ani, cu parul carunt si fata brazdata de riduri adanci, avea un cutit infipt in ochiul drept urla cat putea de tare din cauza durerii. Juliet era ascunsa sub o masa cu ochii inchisi tipand si ea. Larma produsa de aceste tipete plinde de sisperare era atat de puternic si asurzitor incat te facea sa te pierzi cu firea.
-Cum vom scapa de aici? Nu vreau sa mor! Nu vreau! Nu vreau! striga plina de disparera tinandu-se cu mainile de cap Sonya.
-Calmeaza-te! Nu vom muri! Suntem in siguranta langa, Aido! o scutura Saly incercand sa o aduca la realitate.
Carly se uita prin jurul ei, nu ii vedea pe oameni, doar ii auzea, in schimb a vazut fereastra langa care se afla masa lor si pe partea cealalta masina lui Aido. Il trage usor pe prietenul fratelui sau de brat si i-a spus planul ei. Aido a pus mana pe un sacun daramat din stanga mesei si l-a aruncat in geam, apoi a rostogliot usor masa pana langa acesta si a iesit impreuna cu cele trei fete. Prima a iesit Saly, urmata de Sonya, Carly si apoi Aido care s-a ales cu un cutit infipt un bratul drept. A deblocat usile masinii sale, un Volkswagen Passt de culoare neagra. Prietenele lui Carly au urcat in spate, iar ea cu Aido in fata. Baiatul a calcat aceleratia, fara sa-si scoata cutitul din brat si a pornit cu o suta de kilometrii pe ora spre casa lui Carly, deoarece aceasta statea cel mai aproape. Vazand cutitul din mana lui Aido s-a speriat, dar i l-a scos usor, bineinteles cu permisiunea lui. Indata ce au parasit cafeneaua toate fenomenele stranii au incetat, Juliet a sunat la spital sa trimita o ambulanta pentru toti oamenii raniti.
[url]

_______________________________________

Zero Kiryu
Vampire
Postari: 170

Exact!

_______________________________________

Zero Kiryu
Vampire
Postari: 170

Saly i-a cerut lui Aido sa opreasca masina indreptul unei banci, tatal ei lucra in acea banca, iar ea vroia sa ramana cu el, pentru ca-i era foarte teama sa mearga singura acasa, desi era miejul zilei. Cladirea era foarte mare avand 5 etaje si doua corpuri legate printr-un hol lung de aproximativ cinci metrii. Geamurile erau toate simetrice si ordonate, aveau un model in stil bizantin, iar usa de la intrare era mare din lemn masiv de culoarea ciresului cu gratii de fier peste.
Fata coboara multumindu-i lui Aido si se indreapta cu pasi rapizi spre intrarea in institutie. Sonya, asezata pe in spatele lui Carly, putea sa-l vada foarte bine pe Aido, pe care il privea cu mult admiratie, desi el era ranit nu schita nici un gest, se vedea pe chipul lui o urma de teama inca de cand au plecat de la cafenea, dar oricum, nu mai era la fel de evidenta ca si atunci. Din cand in cand ii arunca cate o privire cu coada ochiului lui Carly pentru a observa fiecare reactie si miscare a fetei. De asemenea si ea il mai privea din cand in cand, dar nu cu admiratie si nici pentru ai urmatii reactiile ci cu recunostinta pentru ca a ajutat-o. Sonya ii mai arunca reare ori priviri indiscrete prietenei sale, vroia sa stie ce legatura este intre ea si baiatul dragut de la volan.
Cu cativa zeci de metrii distanta de casa familiei Jones era un semafor, care, de data aceasta intamplarea a facut sa fie rosu. Aido a oprit masina si ca din senin a prins-o de Carly usor de mana ca sa nu o sperie si i-a spus sa nu-i fie teama.
-Nu imi este! ii raspunde fata dand negativ din cap. Ai fost langa mine si mi-ai purtat de grija.
Ochii ei nelinistiti erau acum calmi si pilini de bunatate. Sonya devenea din ce in ce mai curioasa, vroia sa stie tot mai mult ce legatura este intre cei doi. Tinea mult la Carly si o cunostea foarte bine, dar stia, de asemenea, ca prietena ei avea anumite secrete fata de ele si se intreba daca era si unul legat de colegul fratelui sau.
Culoarea la semafor se face verde, oamenii circulau haotic pe strada de parca nu ar fi avut o tinta anume, toata armonia din timpul pranzului se transformase intr-un haos total, majoritatea oamenilor simteau aceasta schimbare doar sa nu stiau ce este si de unde vine. Aido calca acceleratia si continua drumul alaturi de celelelate masini unele abea miscandu-se, iar altele gonind pe sosea. In scurt timp au ajuns in fata casei lui Carly. Soferul parcheaza masina in fata casei, deoarece in fata garajului era masina lui Alexander, un Opel Astra de culoare gri metalic, pasagerii au coborat din masina si au intrat in casa.
Carly isi anunta venirea asa cum facea de fiecare data. Alexader o aude din living si ii vine in intampinare ca sa-i prezinte noua manejera. A ramas putin surprins cand l-a vazut pe Aido si mai ales ranit, s-a indreptat spre Carly si a prins-o de una din maini ca aceasta sa nu fuga, nu tinea strans si nici nu o smucise, dar vazand starea prietenului sau si vazand ca i-a adus sora acasa, s-a gandit ca ceva rau s-a petrecut. Sonya il privea cu aceeasi admiratie ca si pe Aido, Alezander era inapt, bine facut, cu parul saten si putin mai lung, ochii lui aveau aceeasi noanta ca si parul, iar privirea lui parea sa fie tot timpul blanda.
-Ce ai facut Carly? In ce belea te-ai bagat? o intreaba oarecum oftand. Era prima data cand iesise si ea in oras, dupa mult timp, si a si intrat intr-un bucluc?
-Nu am facut nimic, frate! spune cu vocea putin tremurandu-i. Am mers la cafenea cu Saly si Sonya si acolo au avut loc tot felul de fenomene stranii. Aido ne-a ajutat sa scapam si in schimb a fost ranit de un cutit in brat. Isi privea fratele fix in ochi si cu sinceritatea, o sinceritatea iesita din comun.
Alexander o mangaie usor pe par si ii da drumul la mana, era fericit ca sora sa era bine-sanatoasa. Ceva totusi i se parea ciudat, ce cautau cutitele in cafenea? Din moment de acolo se serveau doar prajituri, l-a ce ar fi fost bune cutitele?
-Esti sigur ca a fost un cutit? intreaba Alexander privind spre Aido.
-Sigur ca da! Stiu bine ce vad, inca nu am imbatranit si nici nu am orbit! spune Aido oarecum iritat.
-Nu te aprinde! Ma intrebam doar ce ar cauta cutitele intr-o cafenea, doar nu tai frisca cu el? il linistetes Alexander.
Acum ca fratele lui Carly a adus vorba de asta si celorlalti li se parea ceva ciudat. Aido nu stia ce sa creada, s-a gandit ca toate aceele cutite au venit din camera in care se taiau bucati din tort, deoarece erau si persoane care veneau sa manance cate o bucata de tort, pe cand Carly se gandea ca acestea au fost aduse de cineva special acolo.
-Stiti ce am observat ciudat? afirma Sonya care pana atunci parca nu era colo captandu-le atentia tuturor. In timp ce ascultam melodia din cafenea parca am auzit un ritm care semana putin cu rock-ul metalic. Am crezut ca doar mi s-a parut, defapt poate ca asa si este...nu bagati in seama ce am spus! se scuza repede crezand ca a zis o prostie.
Alexander l-a luat pe Aido intr-o alta camera si i-a dat o bucata de pansament pe care sa si-o lege la rana, iar Sonya si Carly au urcat la etaj unde era camera surorii lui Alexander. In timp ce urcau pe scari, Carly a observat ca usa de la dormitorul mamei sale era deschisa, a salutat-o, dar nu a primit nici un raspuns, asa ca au intrat in camera ei.
-Eu nu cred ca ti s-a parut ca ai auzit ritmul acela metalic, poti sa-mi spui cum era? o intreaba Carly interesata de acest subiect.
Sonya se gandeste putin, apoi din cauza ca nu isi putea aduce aminte nimic din ceea ce auzise a inceput sa se tavaleasca pe jos cu mainile in cap si sa se tanguie:
-Nu pot! Nu pot! Nu pot!
Carly se aseaza langa ea managind-o pe crestet ca sa o linisteasca. Sonya se aseaza pe sezut pe podea si se mai calmeaza. Asa facea mereu cand dadea de greu sau se afla intr-o situatie mai ciudata.
-Pot sa dau drumul conputer-ului tau si sa pun muzica? o intreaba ridicandu-se. Asta ma linsteste mereu, mai ales Linkin Park, este trupa mea favorita. II mai spusese asta de mii de ori, dar unul dintre proastele obiceiuri ale ei era sa repede la neasfarsit acelasi lucru. Ii placea foare mult muzica rock fie el alternativ, metalic, pop-rock, j-rock sau rap-rock, cand avea 14 ai obisnuia sa se imbrace in haine negre si sa poarta bratari cu ghimpi de fier.

_______________________________________

Zero Kiryu
Vampire
Postari: 170

De la varsta de cincisprezece ani a renuntat sa le mai poarte caci cei din jurul ei o faceau sa se simta si mai ciudata.
Se aseaza pe scaunul de la biroul lui Carly care se afla pe acelasi perete cu usa, era micut, de culoarea ciresului, facut special pentru computer, pe peretele opus era patul, un pat de mijloc pe care se gasea o lenjerie de matase de culoarea maro deschisa asemanatoare cu biroul si cu restul noantelor care tronau in camera ei, in stanga si in dreapta patului se gaseau doua noptiere cu acelasi model, pe petelele din stanga era un geam dublu, mare din podea pana in tavan, iar in partea dreapta se gasea un sifonier nu foarte mare cu oginda pe una dintre usi. Camera era luminata de spoturi asezate in cerc pe tavan, albe, iar in mijloc se gasea unul albastru care nu era mai niciodata aprins. Pe jos avea parchet in aceeasi noanta cu patul si dulapul.
Sonya deschide pagina de internet si apoi aceseaza link-ul youtube, in timp ce Carly a coborat pana la bucatarie sa aduca un pahar de suc pentru prietena ei. Ajunsa acolo a sesizat ca nici una dintre masini nu mai era parcata in fata casei, pe semne ca Alexander si Aido au plecat ei stiu unde. In bucatarie gaseste o fata draguta, care parea sa fie de aceeasi varsta ca si fratele ei, cu parul blond-saten cu suvite mov pal, cu ochii caprui, imbractaa cu o fustita la o palma de genunchi neagra si un maieu alb, peste acestea avea un sort. Carly o saluta zambindu-i si-a dat seama ca ea era noua lor menajera, se astepta sa fie mai invarsta, nu asa de tinerica.
-Eu sunt Lily, noua mernjera, tu trebuie sa fi Curly, sora mai mica a lui Alexander! Incantata sa te cunosc! vorbi menajera atat de repede incat Carly abea a inteles ceva, avea un zambet larg pe fata ca si cum i-ar face placere sa munceasca in acea casa.
-Da, doar ca ma cheama Carly. spune Carly putin ametita si uimita.
Lily isi cere scuze ca i-a pocit numele si apoi isi continua treaba. Carly ia paharul cu suc si urca inapoi in camera ei.
Inca de pe scari a auzit muzica care o asculta Sonya la computer-ul ei. Nu o deranja muzica pe care o asculta prietena sa, unele melodii ii placeau si ei. A aruncat o privire spre camera mamei sale si a vazut ca era la fel ca si inainte. Se apropie timda de prag si priveste in camera, acolo o vede pe mama sa stand la masuta de machiaj bandajata la ochi si cap. Speriata o intreaba ce a patit, femeie se intoarce furioasa spre ea, ochii ei caprui erau plini de ura pentru fiinta care statea in fata ei, parul ei carunt cu o noanta slaba de saten era valvoi, era imbracata doar intr-un halat. Se ridica de pe scaun si vine langa Carly vrea a-i dea o palma, dar fata se fereste si vars paharul de suc. Furioasa femeia calca pe el spargandu-l si taindu-se la picior.
-Mama, opreste-te! Te ranesti singura! incearca Carly sa o linisteasca imbratisand-o, dar femeia a impins-o de langa ea.
-Sa pleci din fata mea! Esti la fel de nefolositoare si lenesa ca si tatal tau! Iti era prea greu sa cureti tu toata casa? Eu am imbatranit macar acum sa stau si eu linistita! striga femeia la ea.
-Nu-l baga pe tata in asta! Lasa-l sa se odihneasca in pace! Si nu ai nimic de facut, nici eu nu voi sta toata ziua, doar ca am si eu nevoie de timp liber, sunt inca un copil, mama! spune trista Carly aplecandu-se dupa cioburile de pe covorul din camera mamei sale.
-Alexander exagereaza ca intodeauna! El ti-a bagat in cap toate postiile astea, nu? Cat despre taica-tu, sunt foarte fericita ca nemernicul acela a murit! spune femeia intristata de o amintire din trecut.
Carly o imbratiseaza cu bunatate si ii spune pe un ton bland:
-Stiu ca ai suferit din cauza lui, dar daca te razbuni pe mine nu vei rezolva nimic. Tata asa rau cum era el, a avut si partile lui bune, te inteleg ca-l urasti pentru ca te-a inselat, dar in rest a fost bun cu noi. Imi mai amintesti cand ne ducea in excursii? incerca sa o detensioneze, dar era inutil, femeia isi ura mult prea mult sotul chiar si acum dupa trei ani de la moartea lui si o ura si pe Carly deoarece ea semana foarte mult cu sora sotului sau cu care ea nu s-a inteles niciodata.
Carly nu stia de ce o uraste mama sa si de ce mereu vrea sa o faca sa sufere. Femeii ii vine o alta idee despre care stia ca-i va provoca o mare amaraciune.
-Alexander este la fel de neneorcit ca si tatal tau! De ce cezi ca a adus o mernajera atat de tanara? Si cand zice ca se duce la munca chiar crezi ca acolo se duce? Iar tie, de ce iti trebuie timp liber? Te intelnesti cu cineva? spune femeia cu o privire uracioasa pe fata.
De data aceasta Carly, din toata bunatatea si calmul ei s-a enervat foarte tare, i-a dat drumul din brate mamei sale si a inceput sa se certe cu ea.
-Sa nu mai spui asta niciodata despre Alexander! Nu-ti ajunge cati bani aduce acasa, sau ce? Iar eu nu ma intalnesc cu nimeni! Este o crima sa iesi din casa?! Ne acuzi pe noi, dar tu unde esti toata ziua? striga la mama sa furioasa.
-Nu-mi vorbi mie asa,obraznico! vrea sa o loveasca, dar fata se fereste si loveste cu mana intr-un perete.

_______________________________________

Pagini: 1

Mergi la