~*Fantasy World*~
|
Nou pe simpatie:
amy70
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
31 - 59 ani |
|
|
~*Fantasy World*~InregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
|
|
O stea moarta,intre altele stralucitoare,o bila de cristal cenusie intre altele multicolore, asta sunt eu, Gaby Furude...
Am parul brunet si ochii rosii...Sunt scunda si am tenul palid mereu,dar ceva ma dosebeste de toti...am o putere ascunsa ce imprastie ghinion. Nu stiu cum fac asta, de fiecare data cand trec pe undeva se intampla ceva rau. Dar am invatat sa-mi controlez puterile iar acum am deplina stapanire asupra lor...
M-am nascut in Saint-Louis, un oras francez din regiunea Alsacia,cu o populatie de aproximativ 20.321 de locuitori.
Niciodata nu am fost o fata sociala,dornica sa-mi fac prieteni. Intodeauna stateam singura si priveam in gol,ori brodam pe niste bucati de materiale,scene din razboiul de la Waterloo sau cunoscuta deviza "Liberté Egalité, Fraternité" . Nici eu nu stiu prea bine nici acum de ce imi placea sa fac asta. Parca ziceai ca e din instinctul natural.
Parintii mei au murit cand eu aveam 5 ani si de atunci locuiesc cu matusa si unchiul, care au un baiat de 10 ani.
Familia noastra era de origine asiatica iar casa noastra era construita in stil chinezesc, avand o armonie Yng Yang,dar de cand Eiko si Hiro Furude s-au dus dintre nou, totul s-a intors pe dos.
Faptul ca matura si unchiul nu erau deacord cu stilul casei,au renovat-o. Din cauza ca nu le placea numele meu adevat,fiind Eiko,ca al mamei mele,mi l-au schimbat in ceva mai frantuzesc si invatandu-ma sa-l pronunt Gheby.
Ma inteleg destul de bine cu varul meu si-mi impartaseste sentimentele lui,chiar si cand nu vreau asta. Ma striga Nii-nii cea ce e cam frustrant dar de ce sa stric bucuria copilului?
Pentru mine,viata nu mai conta,prabusindu-se putin cate putin....
O lumina imi strapunge camera alba facandu-mi pielea sa sclipeasca. Mana automat acopera ochii mei sangerii si o voce pitigaiata cu accent parizian imi striga numele:
-Gaby?Gaby!Trezeste-te!
O alta voce ragusita de dimineata, batu la usa:
-Nii-nii!Pot intra?
Deschide incet usa,citindu-se timiditatea si retinerea in miscarile lui.
Era Nicolas, cu o tava argintata,avad pe ea un frumos set de portelanuri fiecare cu un sortiment diferit.
-Multumesc...am apucat sa ingan inainte ca el sa o tuleasca cat mai repede din camera.
Mi-am facut o reputatie cam proasta,cu puterile mele speciale,bagand frica in membri familiei. Doamna si domnul Fillon nu mai aveau curajul sa strige la mine si ma lasau sa fac tot ce vreau,oricum de parca as face eu ceva ce nu e bine. Singurul ce se comporta aproape normal era Nicolas,desi mai avea unele retineri in miscari.
Ridic tava si o asez cu grija pe masuta mea din lemn lacuita si sculptata in ea cu modele florale.
Nu aveam pofta de micul dejun,asa ca m-am dus la oglinda.
Parul meu lung era putin ciufulit si se revarsa pe umerii mei mici,ce face un contrt destul de puternic cu camasa alba ca neaua,ce o purtam in fiecare noapte.
Ma aplec si-m scot ladita cu bijuterii cu stilizari fanteziste si colorate,tot ce mi-a mai ramas de la parinti,unde se aflau niste pile de sticla multicolore.
O ridic pe cea rosie fara tragere la inima si-o privesc atent. Parca mai vedem in ea zambetul si chipul lui Eiko cand mi-a dat-o prima data.
Cand mi-am auzit stomacul chioraind am apucat un croasant si am muscat,fara prea mult chef,doar sa potoloesc acest sunet deranjat si mi-am imbracat rochia neagra de masate,ce ma facea sa arat ca o printesa a intunericului.
Pe scari se auzeau pasii mei prudenti dar totusi gratiosi ce alunecau pe covorasul subtire:
-Oh,iat-o pe si pe incantatoarea Gaby! rasuna o voce masculina.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #2 |
|
|
Foarte frumoasa povestea. Gaby chiar e ghinionista, dar cum a spus si Ariko ghinionul se schimba in noroc, dar si vice versa...de cele mai multe vice versa..eh..
_______________________________________
|
|
| |
|
| #3 |
|
|
Era unchiul,care de ceva timp ma trata ca si pe o adevarata doamna,nu ca m-ar fi deranjat.
-Buna dimineata...raspund cu o voce joasa.
-Cum ai dormit?
-Foarte bine,multumesc.
Ma indrept spre living cu pasi marunti unde ma asez pe fotoliu:
-Gaby,vino aici putin!tipa matusa.
-Da...
Inca cu o urma de oboeala specifica diminetii,merg in bucatarie si o vad cu mainile strse in jurul ei,incruntata:
-Este opera ta?
Arata cu degetul spre niste cioburi.
-Nu...
-Ei haide!Nici Nicolas nu a facut-o!se ratoi la mine.
-Asta nu inseamna ca am facut-o eu.
Si de la acest mic accident au ineput toate...
Intr-o zi,l-am vazut pe varul meu vorbind cu o oglinda. Ma indrept spre el,dar nu ca sa-l cert ci mai muin curiozitate,un sentiment ce fusese inchis intr-o cutie la fel ca si aproape toate sentimentele mele:
-Nicolas...cu cine vorbesti?
-Cu el!
-Cu cine?
-Cu baiatul!raspunde aratand spre oglinda.
Ma uit imprejur dar tot ce zaresc e reflectia mea si al lui:
-Nici tu nu ma crezi,nu-i asa?
-Vorbesti cu un prieten imaginar?
-Nu! Nu vorbesc cu un prieten imaginar!Sunt mult mai mare!Discut cu baiatul din oglinda!
-Si cum il cheama?
-Kai!
O privire fara sentimen i-o arat,ceva aproape normal ce nu-l mai supara ca prima data. Aveam o presimtire rea...
Un suspin imi scapa si ma uit spre oglindam,dar nimic.
Dintr-o data,aud ceva ricosand in aer. Int-ro fractiune de secunda,un cutit de bucatarie trecu pe langa mine si sparge oglinda.
Nicolas de frica incepu sa tipe ski fugi in camera alaturata. Cat despre mine,continuam sa ma uit in jurul meu. Nu imi era frica. Trebuia sa fie o coincidenta...Dar cutitul a zburat drep cea ce inseamna ca cineva dorea sa atraga atentia ori sa savarseasca o crima....
_______________________________________
|
|
| |
|
| #4 |
|
|
Dupa catva timp aparura si adulitii:
-Gaby,esti bine?
-Da...
Nu au stat mult cu noi,mai exact doar cinci minute si si-au continuat treburile.
Insa Nicolas statea pe fotoliu cu bratele incrucisate si cu o figura speriata:
-El a fost...Kai....El a vrut sa te omoare!
Privirea mea i se intalni cu al lui. Nu puteam sa accept acest lucru. Nu exista fantome,dar totusi,cred in paranormale:
-Nicolas,unde l-ai intalnit pe Kai?
-Afara...langa casa.
-Si?
-Parea un tip de treaba si l-am poftim in casa...Imi pare rau!
Nu mai astept alt raspuns. Acum stiam ca presimtirea rea mi se adeverise. Dar totusi...poate ca Nicolas imi juca doar o festa...Dar cum pot explica cutitul?Mai ales ca a zburat drep?
Asa au trecut cateva zile iar fenomenele stranii incetasera. Deci in concluzie,fusesera doar coincidente.
Intr-o zi,am ramas singura cu varul meu acasa. Matusa si unchiul aveau sa vina a doua zi.
De vreme ce era dimineata,incercam sa-i fac ceva de mancare lui Nicolas,totusi nu ma pricepeam.
Cand in sfarsit i-am oferit ceva cem ar trebui sa semene cu niste clatite,deoarece ale mele aveau un verde ciudat si un miros pe masura:
-Nii-nii,sigur is comestibile?
-Nu stiu...
Auzindu-mi cuvintele se stramba si duse farfuria departe de el:
-Tin regim...se scuza el.
Aha,deci tine regim. Bun,nu am nimic impotriva,macar nu trebuie sa gatesc.
Urc sus in camera mea,singurul loc unde ma simteam in apele mele si gasesc toate lucrurile alan-dala. Arunc o privire prin jur,deoarece nu puatea fi nici varul meu nici altcineva.
Asa mi-am petrecut ziua,cosand in sufragerie ca de obicei scene din cunoscutul razboi si supraveghiandu-l pe Nicolas.
-Nii-nii,pot sa dorm cu tine?
-Esti mare!
-Dar mie frica...
-Parca Kai nu era prietenul tau?
-Mi-a zis sa nu-mi mai ascult paintii nici pe tine....
Oricum nici nu-mi pasa daca dormea cu mine. Daca asta dorea,sa primeasca.
Pe la ora noua seara,s-a luat curentul. Baiatul a inceput sa se inpacienteze si sa fuga de colo colo:
-Stai linistit!Aduc lumanari si mergem la mine in camera!
-Bi-bi-ne...
In cateva minute am sosit cu o lumanare rosie.
Nicolas mergea in spatele meu si se tinea agatat cu mainile de rochia mea,ceva putin deranjant dar asta e.
Am deschis usa dormitorului. Acum pe intuneric arata ca o camera dint-run film vechi gothic.
Un gust ciudat se simtea in aer,altul decat mirosul specific al locului,fiind liliac.
Atunci vopilul de langa mine sa inceput sa tremure,la fel si eu:
-Mi-e frig...ingana speriat.
-Prostii...sunt 27 de grade afara.
Dar si eu aveam aceiasi senzatie ca si el,dar nu doream sa-i spun,ca sa nu-l bag in sperieti.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #5 |
|
|
abia acum inceșp rautati8le,mai ales pe capul lui gaby. 
_______________________________________
|
|
| |
|
| #6 |
|
|
Sa te trezeste cu un cutit ca zboara pe langa tine  nu pot spune ca mi-asi dori asta.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #7 |
|
|
Nicolas se intinde pe pat si cuprinde cu mainile o perna,tinand-o strans:
-Nii-nii,mie frica!
-Termina,o data!Esti mare!Ai 10 ani!
-Dar...Kai!
-Lasa-l in pace pe Kai!Uita de el!Nu exista!
-Dar...ai vazut...
-Nu am vazut nimic!
Deja incepea sa ma deranjeze. Varul meu devenea paranoic si ma scotea din sarite. Mi se aprea asa ciudat. Sentimentul acesta nu l-am mai simtit de foarte mult timp.
Deja era trecut de ora unsprezece. Nicolas cumva,a reusit sa adoarma,dar a trebuit sa-i cedez lui tot patul.
Eu nu aveam somn. Priveam in gol lucrurile,mai adormita decat treaza,dar cate un fior,ce-mi trecea pe sira spinarii ma aducea cu picioarele pe pamant. Cu coada ochiului,zaream tot felul de umbre si lumini stranii ce nu ar fi trebuit sa existe. Caut cu mana ceasul si vad ca era doisprezece fix.
Scotocesc putin prin sertarul meu si gasesc o lumanare de un gri ciudat,bine,probabi lpe lumina de un albastru inchis, si o aprind. Miscam mana in care tineam obiectul stralucitor peste tot,ca sa-mi alung un alt sentiment ce din momentul acesta ma bantuia...frica.
Un scartait imi atrage atentia si ma ridic sa vad despre ce-i vorba. Cand imi dau seama ca de fapt nu era altceva decat imaignatia mea,ma vad langa oglinda. Fara prea mult curaj,m-am utiat in ea si mi-am dus lumanarea langa chipul reflectat ca sa ma vad mai bine... Dar surpriza! Acolo nu vedeam o fata,ci un baiat cu parul brunet,ochii negri s cu o privire ucigatoare,sar totusi draguta,pe chip.
Inlemnisem.. Dupa cateva clipe de groaza,am clipit si iar imi zaream porttretul.
Acum stiam...Kai chiar exista...
_______________________________________
|
|
| |
|
| #8 |
|
|
prima intalnire cu Kai.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #9 |
|
|
Cumva,m-a luat si pe mine somnul,dar s-a trezit Nicolas mai repede ca mine,dar cu ajutorul tipatului lui si eu am deschis ochii:
-Gaby!Gaby!Esti in viata?
-Da!
Oare sa fi fost un vis?Adica recunosc,ca era destul de tarziu cand l-am vazut pe Kai. Poate era doar rodul imaginatiei mele.
In fine,cand au venit unchiul si matusa,Nicolas s-a dus ata la ei sa le povesteasca totul. Dar nu l-au crezut,dupa cum ma si asteptam:
-Gaby!De ce te-ai uitat cu el la un film de groaza?
-Nu m-am utiat!
-Hai nu minti!Ce altceva puteai face?se rasti unchiul.
In momentul acela m-am enervat si o vaza pica langa el. Eu facuse-m asta,ii avertizam cu cine se pun,deoarece nu eram intr-o dispozitie foarte buna.
Dupa cateva ore bune de liniste doamna Fillon ma trimise sa aduc cateva lucruri din beci. Hmm...Nu-i rau!Poate mai gasesc pe acolo ceva de facut,afara sa ma uit la pereti.
Coboram treptele ca de obicei cu pasi marunti si gratiosi pana am ajuns langa usa beciului. Era neagra ca noaptea,lacuita frumos,cu o clanta de culoarea bronzului.
Nu ma simteam in largul meu,parca eram privita. Ating clanta si canc o inping,un scartait deranjant se aude.
Priveam cum scarile dispareau parca in gol si din unchiul acesta,totul parea mai infricosator.
Am pus piciorul pe prima treapta...nimic. Pe a doua....la fel nimic.
cand am ajuns la jumatate,usa se tranteste dintr-o data,asa puternic ca s-a cutremurat parca camera.
Fug spre usa si incep sa trag de ea,dar nu se misca:
-Nicolas!Ti de usa?
Nici un raspuns.
Corpul a inceput sa-mi tremure si mi s-a facut frig. Mi-am pus mainile in jurul meu ca sa-mi tin putin de cald,dar intr-o clipa senzatia a trecut.
Din nou vedeam cu coada ochiului tot felul de umbre si lumini ciudate,dar ceva mi-a atras atentia si m-a facut masca.
Cinci cutite de bucatarie si cateva alte lucruri levitau in jurul meu si parca asteptau ordinul executiei mele.
Simteam cum energia din corp mi se scurge,ca si cand as fi avut o gaura si am picat in genunchi.
Un baiat aparu langa mine si l-am privit in ochii:
-C-cine esti?
Nici un raspuns. Ochii inca ne era atintiti unul pe celalalt. In ai lui,vedeam o sete sau foame,inimaginabila dar si putina satisfactie. Cat despre ai mei?Probabil frica sau curiozitate.
-Cine esti?am repetat de data adta furioasa.
Din nou nimic. Mi se facea deja rau:
-Frumoasa...
Comenta el cu o voce joasa si disparu,dar lucrurile ce levitau s-au potolit si ele,binenteles in mine,rezultand sa ma trezesc la spital.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #10 |
|
|
Oare ce-i va mai pregati Kai?
_______________________________________
|
|
| |
|
