~*Fantasy World*~
|
Nou pe simpatie:
Gabriela Gaby 25 ani
 | Femeie
25 ani
Suceava
cauta Barbat
26 - 71 ani |
|
|
~*Fantasy World*~InregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #16 |
|
|
Capitolul 7
Treizeci de minute mai tarziu asistentele ii daudura lui Yumei sedative si aceasta adormi. Pe holul spitalului Kai si Ame discutau cu Dr. Kaname.
- Se pare ca lama cutitului nu i-a atins nici unul dintre organele vitale. In 3-4 saptamani isi va reveni complet.
- Hu~! expira Kai usurat.
- Totusi i-as recomanda sa se odihneasca mai mult. Daca nu doarme cel putin opt ore pe noapte risca sa aiba probleme cardiace, zise Dr. Kaname dupa care intra in biroul lui.
- Nu-mi vine sa cred ca a facut asta! Doar PENTRU CA POATE! Ce fel de motiv e si asta ca sa te sinucizi?!
- Nu stiu...
- Totusi iti multumesc pentru grija pe care i-ai purtat-o de cand am plecat si pana la incident.
- Pentru putin. M-am distrat, ii zise Ame dupa care se intoarse si iesi pe usa spitalului.
Mergea linistita in timp ce soarele de amiaza se ascunde dupa un nor negru. Dupa nici 5 minute incepu sa ploua. In loc sa se grabeasca acasa, asa cum fac alti oameni, Ame incetini pasul. Ii placea la nebunie sunetul picaturilor de apa rece pe pielea ei dura ca marmura. Fiind pierduta in ganduri, intra intr-un strain si cazura amandoi.
- Hey! Ai grija pe unde mergi, sopti strainul cu vocea atat de cunoscuta.
- Iarta-ma caine, spuse vampiroaica taios.
- Deci ti-ai amintit de mine...bombani Akira.
- Din pacate vampirii au memorie foarte buna. Tin minte si ce am mancat acum 30 de ani.
- Ah, da? Si ce ai mancat?
- Un varcolac.
Akira se uita sfidator la ea in timp ce se ridica. Ii intinse o mana sa o ajute dar Ame i-o dadu la o parte si pufni dispretuitoare.
- Hmpf! Nu am nevoie de ajutorul unui caine ca tine!
- Hmm...Serios? sopti varcolacul si se apropie de ea ca si cum ar vrea sa o sarute. Fata se inrosi puternic iar baiatul incepu sa rada.
- Te-am prins! Chiar ai crezut ca o sa te sarut!
Ame pleca nervoasa dar nu vazu pe unde merge si cazu in prima baltoaca.
- FII BLESTEMAT CAINE! urla aceasta.
- Vino. Te conduc acasa, ii zise Akira in timp ce pe buzele lui se juca un zambet .
Cei doi pornira impreuna la drum. Baiatul deschise o umbrela neagra deasupra lor , astfel incat apa sa nu ii atinga.
- Deci esti vampir huh?
- Da.
- Care e faza cu argintul?
- Suntem....alergici, ca sa zic asa. Argintul are pe noi efectul pe care il are o substanta chimica pe oameni.
- Aha....faza cu dormitul in sicrie?
- Mit. Oamenii au imaginatie bogata.
- Imi spui..-
- Gata. Am ajuns la mine acasa. La revedere, zise Ame in timp ce se indrepta cu pasi repezi spre usa.
- Stai putin! urla Akira si o prinse de mana. Fata se impiedica si accidental il saruta pe varcolac.
- Ne vedem maine, ii sopti dupa care pleca, lasand-o pe Ame cu o privire uimita, rosie la fata.
_______________________________________
"Cand viata iti ofera un vis care iti intrece de departe orice asteptari, nu e de bun-simt sa jelesti cand se sfarseste..."
|
|
| |
|
