BlackWidowVampire
Moderator
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 36
|
|
Dear Diary.
Prolog
“...ma urc grabita in masina, ignorand lumea care ma striga. Stiu ca nu e bine ce fac. Stiu ca ar trebui sa stau si sa o conduc pe ultimul drum, doar e sora mea geamana. Insa nu pot. Apas acceleratia si Audi-ul meu negru paraseste parcarea cimitirului. Gonesc cu 150 km/h iar cand imi ating in final destinatia nu pot crede ca nu am intrat in nimic si ca nu am facut nici un accident. Corsetul de la rochia neagra ma strange ingrozitor si abia pot respira. Imi desfac parul ce pana atunci fusese strans intr-o coada impletita si il las liber in bataia vantului. Ating cu mana suprafata dura a cauciucului suspendat de un stejar batran, iar amintirile legate de acel loc, acea padure, ma inunda intr-un mod dureros. Simt cum ochii ma inteapa si golul pe care l-am avut in gat intreaga zi se extinde in tot corpul. Cad in genunchi si incep sa plang atat de tare, incat am impresia ca voi lesina. De azi inainte nu vor mai exista EU si EA. Ci doar EU. Doar o jumatate de oglinda, sparta in cel mai dureros mod cu putinta. Pentru totdeauna.”
Introducere
Numele meu este Anastasia Petrovski. Am 17 ani. Locuiesc in Moscova, Rusia. Pana acum 3 ore aveam o viata normala. O familie obisnuita… genul de fata pe care o gasesti pretutindeni, care se cearta cu parintii deoarece hainele sunt prea indecente, sau fiindca a uitat sa isi curete camera, sau pentru o nota proasta.
Insa totul s-a schimbat din clipa in care am aflat ca Aleksandra, sora mea geamana, are cancer la san in stadiul IIIB. Doctorii i-au sugerat mamei ca ar fi timpul sa o includa in studiile clinice care investigheaza noile medicamente antineoplazice, combinatii noi de medicamente si noi metode de administrare a tratamentului. De asemenea i-au spus ca ar mai avea o sansa daca ar face chimioterapie sistemica, urmata de o interventie chirurgicala prin care sa ii elimine sanul impreuna cu restul tesuturilor sau glandelor afectate, apoi sa ii scoata ganglionii limfatici si sa ii faca radioterapie. Bineinteles ca mama a acceptat. Orice numai sa o salveze.
Cand am ajuns acasa am decis impreuna cu Alex sa creeam un jurnal, in care sa scriem in fiecare saptamana, pana cand avea sa isi revina si totul va fi ca inainte. Acestea fiind spuse, va urez lectura placuta.
7.04.2005.
Draga jurnalule... nu, daca incep jurnalul in acest mod va fi prea cliseic iar Ana se va supara... am sa notez ca si cum as vorbi cu o persoana reala... Sunt Aleksandra. Asta e saptamana in care eu scriu. Am promis ca nu vom citi ce am notat pana cand nu imi revin sau... inevitabilul se va intampla.
In 2 ore trebuie sa merg la spital, sa incepem chimioterapia sistemica. Mi-e teama.
*
* *
M-am intors. A fost exact cum ma asteptam. Am intrat in spital incercand sa par relaxata. Inaintea mea era un copil, un baietel. Asistentele pareau ca il cunosc. Cat i-au facut injectiile in coloana a zambit, ochii lipsiti de gene si sprancene stralucindu-i, de parca nu il durea, ba chiar era amuzant. Inainte sa plece mi-a strans mana si mi-a zis sa fiu curajoasa, apoi s-a urcat in scaunul cu rotile si a disparut in multimea de pe hol. Voi incerca sa fiu ca el, sa infrunt durerea. Le-am intrebat pe asistente cum il cheama si mi-au spus ca Yuri. Avea leucemie mieloida, iar medicii i-au mai dat de trait cateva saptamani. Am inceput sa plang, insa am simtit cum imi vine sa vomit, iar asistentele mi-au dat un recipient. Au zis ca este una dintre reactiile adverse ale chimioterapiei. In curand o sa imi cada parul, o sa fiu obosita, anemica...poate o sa am si probleme in coagularea sangelui... si cand te gandesti ca ieri eram o adolescenta normala.
Anastasia&Aleksandra ( ignorati rochiile de mirese, e singura poza care s-a potrivit cu ce aveam in minte)
46.5KB
_______________________________________
"Cand viata iti ofera un vis care iti intrece de departe orice asteptari, nu e de bun-simt sa jelesti cand se sfarseste..."
|
|
| pus acum 16 ani |
|
