Dragon si Tigru

~*Fantasy World*~

Lista Forumurilor Pe Tematici

~*Fantasy World*~ | Inregistrare | Login

POZE ~*FANTASY WORLD*~

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
Diana2019

Femeie
25 ani
Vaslui
cauta Barbat
25 - 80 ani

~*Fantasy World*~ / Dragon si Tigru / Dragon si Tigru

Autor

Mesaj

Pagini: 1

Zero Kiryu
Vampire

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 170

Ok. Nu ma deranjeaza daca te insipri din ea. Am sa pun acum continuarea.

_______________________________________

pus acum 17 ani

Zero Kiryu
Vampire

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 170

Capitolul II Intunericul nu e chiar atat de negru

Dupa ce operatia a fost terminata, Mayame s-a intors in cusca ei alaturi de ceilalti subiecti aflati in custi. Statea intinsa pe spate si din ochii ii curgeau lacrimi de sange din cauza dureri. Nici macar nu ii pusesera bandaje la ochii, iar fetita trebuia sa-si stearga sangele cu manecile de la bluzita. Din fata custii ei aude o voce blanda care o striga. Ridica capul insitinctiv fara sa poata vedea cine o striga. Vocea se mai aude odata.
-Pe mine ma strigi? intreaba nesigura Mayame.
-Da, esti singura fetita cu parul negru de aici. Ma poti vedea?
-Nu...
Se simtea din vocea ei ca ea trista. Baiatul baga mana prin grati si o mangaie cu blandete pe fata curatand-o de urmele de sange. Pentru prima data de cand se afla acolo cineva ii aratase putina compasiune. Isi pleaca usor capul spre mana baiatului care era pentru ea o raza de soare intr-o mare de intuneric. Baiatul o intreaba cum o cheama, iar fetita sopteste:
-Mayame...
-Frumos nume!
Baiatul se prezinta si el, numele lui era Michel Murray, un baiat in varsta de cam 17-18 ani, un gardian destul de tanar, inalt, cu parul castaniu inchis si ochii de un albastru superb ca doua diamante. Uniforma lui, desi identica cu a celorlalti (camasa alb, pantaloni de camuflaj si o jacheta de aceeasi culoare ca pantalonii peste camasa) parea sa aiba ceva diferit deoarece era calcata si bine aranjata ca sa nu mai zic cat de bine venea pe trupul sau bine facut si tras ca prin inel. Ar fi vrut sa deschida cusca in care se afla fetita cu ochii de smarald, dar nu putea face asta, deorece ar fi fost sanctionat de carte surpriori, asta in cel mai bun caz, in cel mai rau ar fi fost omorat.
Timp de o luna Mayame nu a mai putut sa vada nimic si nici sa faca ceva, zacea in cusca ei ca un animal fara aparare. In fiecare zi cand Michel ii aducea mancarea ei si celorlalti subiecti care erau in viata, aceasta asa zisa mancare consta intr-un sfert de paine si o cana cu apa, vorbea cu fetita ca sa nu se simta singura. Era mai rau ca la puscarie acolo! Cel putin detinutii au pauza si mancare mai buna si mai multa.
Acasa, Trisha, facea tot ce putea sa dea de omul care ii rapise fetita (ma rog, rapise este un termen relativ), dar fara prea mari succese. Barbatul acela parca disparuse de pe fata pamantului sau fusese inghitit de acesta. Asta era dorinta femeii disperate, ca acel om sa fi murit in cele mai groaznice chinuri, desi in general nu dorea raul sau moarte nimanui, de data acesta simtea ura cu mai multa ardoare ca niciodata.
Desi nu era mama naturala a celor doi copii ii iubea ca si cum ar fi fost ai sai. Tatal lor se recasatorise dupa ce fost lui sotie l-a parasit, dar nu inainte de a divorta de acesta, din cauza ca Mayame era bolnava iar ea spunea ca nu are nevoie de un copil handicapat. Pe Arthur ar fi vrut sa-l ia cu ea, dar Hohenhai nu a lasat-o sa il ia. De atunci nu au mai auzit nimic de ea...absolut nimic.
Dante, asta era numele fostei soti a lui Hohenhai, era o femeie rautacioasa si inchisa in ea, avea parul negru si tuns scurt, ochii negri si reci si mereu era nervoasa si uracioasa. Parca ea nu stia ce inseamna sa zambesti si sa ai mila, dar cu toate astea era o femeie foarte frumoasa si avea un trup perfect. Arthur semana mult cu ea, dar soarta fusese blanda cu Mayame deoarece ea nu avea inima neagra a mamei sale ci doar culoare parului si mici trasaturi ale fetei.
Bineinteles ca Mayame nu stia de existenta acestei Dante, iar daca ar fi stiut cu singuranta ar fi fost trista si s-ar fi simtit foarte rau pentru ca acesta o considera handicapata. Nici despre Hohenhai nu stia prea multe, decat ca numele sau complet, Jonathan van Hohenhai, si cum arata, dar nu stia cu exactitate de ce nu mai era alaturi de ei. Mama sa ii spunea mereu lucruri de genul ca acesta ar fi plecat in strainatate, ca are grija de mama lui care este bolnava sau pur si simplu evita raspunsul. Nici nu ar fi fost prea indicat sa-i spuna ca tatal ei a plecat sa caute leac pentru boala ei. Defapt Mayame nici nu stia de cat de groaznica este boala ei, stia doar ca are o boala banala la inima care nu se poate vindeca prin transplant, nu ca ar fi inteles ea prea bine ce inseamna acest termen.
Anii au trecut peste Trisha fara prea mult noroc, desi trecusera 9 ani inca avea speranta ca fiica ei era in viata. Timpul nu a uitat-o nici pe Mayame, care, acum, nu mai era un copilasi de 5 anisori ci o adolescenta de 14 ani, cu parul lung si negru, ochii la fel de verzi, de marime medie si foarte slaba din cauza mancarii insuficiente. Nici doctorii nu au slabit-o cu testele si operatiile, este adevarat ca ii scosesera tesutul tapet din ochii, chiar cu doua luni in urma sa imlineasca 14 ani pentru ca orbise si ei aveau nevoie de ea intreaga pentru urmatorul experiment pe care il numeau ei 'Descoperirea secolului'.
Michel nu o parasise in toti acesti ani, ba chiar incepuse sa vina tot mai des in camera in care era tinuta ea si inca alti 5 subiecti pe care urma sa se experimenteze 'Descoperirea secolului'. Michel, fiind un baiat inteligent, mai bine zis acum barbat, s-a gandit ca ar fi bine pentru ea sa cunoasca mai multe limbi, sa scrie, sa citeasca si matematica. Nu era de ajuns sa stie doar limba din patria ei mama, limba romana, asa ca a invatat-o inca doua limbi pe care le stia el si anume engleza si japoneza. Care au ajutat-o sa comunice cu o parte din ceilalti subiecti si sa nu fie mereu singura.
Se imprietenise cu o fata din Japonia, numita Momoko, era o fata draguta, cu parul scurt tuns bob si blond si cu ochii capriu. Se intelegea foarte bine cu Momoko si credea ca vor ramane prietene mult timp, dar asta pana intr-o zi cand bruneta a observat ca toti ceilalti subiecti incepusera sa o respinga si sa nu o mai primeasca printre ei. Curioasa o intreaba pe Momoko ce se intampa, cu ceilalti. Spre surprinderea ei in loc de vocea calda si blanda a lui Momoko da de o voce aspra si rece:
-Tu esti mana in mana cu ei! Doar te prefaci ca suferi la fel ca noi! Crezi ca noi nu am vazut cat de multa grija are de tin gardianul Murray?
Din acel moment nu a mai vorbit cu ea, desi Mayame a negat toate cauzatiile care i se aduceau a fost inutil. Singura persoana care imi mai alina durerea ramanand Michel de care era sigura ca nu ar parasi-o niciodata!
Chiar in ziua in care implinea 14 ani, Michel a venit la ea si ia da drept cadou un hambuger mare cu sintel de pui, mustar, maioneza, castraveti murati si cartofi pai. Indata ce i l-a dat, fata l-a infulecat pe nerasuflate, in mod normal acest lucru ar fi dezgustat pe oricine, dar avand in vedere circumstantele in care se afla Mayame, acest lucru parea aproape normal. Michel o privea in tot acest timp cu mult drag, se atasase de fata cu parul ca noaptea ca de o sora mai mica si ii facea placere sa isi petreaca putinul timp cu ea. Mayame nici macar nu mai stia cat timp trecuse de cand se afla acolo, nu stia nici macar ce varsta are, aproape ca uitase si chipul dulcei sale mame care o mangaia mereu si ii alina toate durerile, dar acum durerea ei nu mai era alinata decat de gardianul Murray.
-Iti este dor de casa? o intreaba Michel imediat dupa ce ea termina de mancat.
-Nici nu mai imi amintesc asa de bine de casa...spune trista fata privindu-l in ochii lui ca cerul fara nori al primaverii.
Michel ii ia mainile intrale lui si ii promie solemn ca va fi alaturi de ea cat va sta in acel laborator si ca ii va purta ce grija ca unei surori mai mici. Mayame fu miscata de vorbele lui apoi il intreaba de cat timp se afla acolo. Michel ii da o hartie de care ii zice sa aiba foarte mare grija si apoi ii spune ca se afla acolo de 9 ani si ca astazi este ziua ei si implineste 14 ani. Mayame il priveste uimita, nu ii venea sa creada ca trecuse atat de mult timp de cand se afla acolo. Il intreaba ce este hartia pe care i-a dat-o.
-Certificatul tau de nastere. ii raspunde Michel zambind. Aici este scrisa data nsterii tale, numele tau complet si locul unde te-ai nascut.
A evitat intentionat sa ii zica si ca acolo trebuiau scrise numele parintilor deoarece nu detinea aceste informatii si nici nu a reusit sa le gasesca nicaieri, desi pentru toti ceilalti aceste lucruri se stiau.
-Este foarte frumos din partea ta sa ai grija de mine si sa ma inveti aceste lucruri, Michel! ii spune pe un ton linistit Mayame privindu-l cu mult drag.
-Nu strica o raza de lumina in acesta bezna groaznica, nu?
Fata nu ii raspunde, dar stai ca are dreptate. Michel ii privea hainele zdremturoase si murdare, la fel si parul incalcit, se apropie usor de ea si o mangaie cu blandete pe frunte.
Arthue era din ce in ce mai rau cu Trisha, mai ales ca acum avea 20 de ani. Intr-o seara a gonit-o pe femeie din casa spunandu-i ca nu ar pastra-o nici macar ca servitoare in casa.
-Aceasta este casa mea! Nu ma poti da afara! ii zice indignata Trisha.
-Femei! Vrei sa te si lovesc?! striga Arthur.
Arthur plin de furie isi infige mana in parul mamei sale vitrege si o loveste cu o palma peste fata sparagndu-i buza inferioasa. Trisha isi duce mana la gura in incercarea de-asi opri sangele care curge continuu.
-Acum dispari?! o intreaba si mai nervos Arthur.
-Nu! E casa mea!
Arthur simtea cum sangele i se urca in cap clocotind si o loveste cu putere pe femeie, iar acesta cade lovindu-se cu capul de o teava de la calorifer. Sangele incepe sa ii curga din cap si sa murdareasca parchetul de culoarea lemnului de nuc. Speriat baiatul o ia de acolo cu gandul sa ii arunce trupul muribund in afara orasului intr-o rapa de unde sa nu o gasesaca nimeni. Se urca repede in masina si apasa pedala pana la pamant pornind cu o viteza ilegala spre destinatie. Trece prin fata unei masini de politie, dar nici atunci nu o lasa mai moale cu viteza. Politistul se ia dupa el cu masina si ii taie calea la o intesectie. Speriat coboara din masina si vrea sa fuga cand vede ca politistul era un prieten de-al sau.
-Ce m-ai speriat! ii zice nervos Arthur.
-Scuze, frate! Da' de ce goneai ca un nebun?
Arthur ii face semn carte masina, ia prietenul sau politist vede trupul mamei sale. Umit il intreaba cum de a ajus asa, iar Arthur ii povesteste tot. Politistul ia masina si pleaca inapoi la sectie lasandu-l pe Arthur sa mearga nestingerit cu masina.
Ajunge repede la destinatie datorita vitezei foarte mare cu care rula pe sosea. Da jos trupul Trishei, fara sa vada daca mai era in viata si-l arunca intr-o rapa sperand ca astfel s-a terminat totul si poate chiar asa era, cine ar ramane in viata dupa o semenea lovitura?

_______________________________________

pus acum 17 ani

Zero Kiryu
Vampire

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 170

Ma bucur ca-ti place! Daca vrei pun chiar astazi continuarea.

_______________________________________

pus acum 17 ani

Zero Kiryu
Vampire

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 170

Il voi citi chiar acum. Dupa ce pun cotinuarea.

_______________________________________

pus acum 16 ani

Zero Kiryu
Vampire

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 170

Capitolul III Descoperirea secolului

Desi neasteptata de nimeni veni si ziua in care genticienii urmau sa experimenteze pe Mayame si ceilalti subiecti 'Descoperirea secolului'. Cu siguranta va intrebati in ce consta aceasta, ei bine este de datoria mea sa va raspund la aceasta intrebare. Acest experiment consta in fusionarea ADN-ului uman cu cel animal, dar fara ca aceasta fuziune sa fie vizibila facandu-i pe subiectii sa-si contoleze ADN-ul animal si sa il dezlantuie dupa pofta inimii. Singura intrebare era daca acestia ar fi supravietuit unei astfel de operatiuni si nu ar fi innebunit din cauza durerii sau a ADN-ului nou introdus intr-al lor.
Nici nu se crapase bine de ziua-nu ca din incaperea in care se aflau Mayame, Momoko si ceilalti s-ar fi putut vede lumina soarelui, asa ca ei isi dadeau seama de cat de devreme este cu ajutorul ceasurilor lor interioare-cand au fost cu toti treziti brutal de catre gardieni insotiti de un genetician care le-au pus catuse la maini si iau tarat cu forta pana in laborator. Mayame se uita sa vada daca printre acei gardieni nu era cumva si Michel, se gandise bine caci da cu privirea chiar de el, cand priveste in sus sa vada cine era cel care o taragea dupa el. Pentru cateva secunde se teme ca nu cumva acesta sa-si incalce primisiunea pe care i-o facuse atat de solemn. Se uita fix catre el, Michel parca o simte si se intoerce spre ea.
-Imi pare rau...ii sopteste intorcandu-se cu spatele.
Inaintea ei au fost bagati in laboratoare Momoko si un baiat. Michel ii zice sa stea pe un scaun pana cand intra si ea in laborator.Asteptarea o innebunea pe fata, mai ales ca stia ca nu avea scapare. Michel statea in picioare langa ea si ii tinea mana pe cap ca sa o linisteasca. Un alt gardian radea pe sub mustati la el. Michel ii arunca o privire rece in incercarea de-al face sa isi vada de-ale lui si sa nu se mai uite ca prostul la el.
Din laborator se aude o impuscatura urmata de un tipat ascutit care face culoarul unde astepta Mayame si inca 3 subiecti alaturi de gardienii care erau cu ei, sa rasune. Mayame tresare si il prinde pe Michel de mana si il intreaba ce s-a auzit. Gabrianul continua sa stea tacut langa ea fara ca macar sa o priveasca. Peste cateva momente din laborator iese gardianul care era cu Momoko tarand un sac dupa el din care curg cateva picaturi de sange. Mayame intelesese atunci de la ce venise impuscatura si tipatul. La gandul ca si ea ar fi putut ajunge astfel se inspaimanta groaznic! Dupa ce arunca cadavrul gardianul lui Momoko se intoarce pe culoar si o ia pe Mayame de maini. Michel se opune, dar il lasa sa plece cand acesta ii spune ca bruneta este urmatoarea.
Fata il urmeaza putin speriata ar fi vrut sa fuga, dar ii era teama sa nu primeasca un glont in cap. Aceasta teama crescu atunci cand vazu pistolul in teaca gardianului. Paseste cu teama de pragul laboratorului asteptand sa vada ce se va intampla cu ea.
Se dezmeticeste peste cateva secunde apoi putu sa vada laboratorul in ansamblu. Pe peretele din stanga ei erau situati 3 cilindrii mari dintr-o sticla foarte dura de care erau legat 3 tuburi, unul prins de partea de sus a acestuia, iar celelalte doua de parte de jos la o distanta de 5 centimetrii de podeaua pe care se vedeau urmele unei substante verde transparent. In partea dreapta erau tot felul de ustensile pentru operatii, iar in fata era o masa in jurul careia se aflau 3 geneticieni care pareau sa pregateasca un trup pentru stiu ei ce. Fata privea confuza la toate cele ce se aflau in jurul sau si incerca sa vada al cui este trupul de pe masa, dar fara prea multe rezultate. Gardianul ii infisese mana in ceafa ca sa nu o lase sa se uite la ceea ce faceau geneticienii si o aseaza pe podeaua de piatra rece si umeda.
Peste catva timp geneticienii s-au oprit din ceea ce faceau si au dus trupul cu masa cu tot langa unul dintre cilindrii. Mayame se uita catre acestia si vede ca pe masa era celalalt subiect cu care intrase Momoko. Unul dintre doctori ii face semn gardianului sa vina de langa Mayame la ei sa ii ajute sa puna trupul in unul dintre cilindrii. Doi dintre doctori erau mai invarsta unul parea sa aiba 50 de ani, iar celalalt mai tanar, 40 de ani, ultimul parea sa aiba intre 20-25 de ani, era un novice. Pe ecusoul celui de 50 de ani si celui mai tanat scria acelasi nume si anume Dr. Flicktz, pe semn ca erau tata si fiu.
Bruneta se uita la ei in tot acest timp cu multa atentie ar fi vrut sa fuga, dar nu avea nici o portita de scapare. Peste cateva secunde de asteptare unul dintre aparatele aflate chiar langa cilindrul din partea stanga incepe sa lumineaza si sa scoata zgomote de eroare. Cu alte cuvinte experimantul de fuzionare a ADN-ului baiatului cu cel al unui leu era pe cale sa esueze si acesta incepe sa se zbata in interiorul cilindrului. Mayame vazand toate astea o rupe la fuga pe usa langa care statea sperand ca va scapa de chin, dar cand ajunge pe coridor se loveste de Michel care o prinde in bratele lui puternice. Fata ridica privirea sa-i vada superbii ochi albastri, dar in locul acestor ochii minunati care scanteiau plini de bunatate da de o privirea rece si trista. O priveste in ochii ca si cum i-ar fi vrut sa-si ceara scuze, o prinde de brat si o trage dupa el pana inapoi in laborator. Nu ar fi vrut nici el sa faca asta, ar fi vrut ca Mayame sa fie libera si sa nu mai sufere, dar nu putea face asta fara sa fie aspru pedepsit. Desi nu-si dadea seama, fata, intelegea si ea asta.
Odata intoarsa in laborator este luata de catre geneticieni si dusa pe masa unde se aflase si baiatul de dinainte, arunca o privire scurta spre cilindrul in care era acesta si il vede plutind cu capul plecat. Daca privea cu atentie vedeai ca din lichidul verde transparent in care se afla parca se prindeau de el particule mici de praf care erau defapt parti din ADN-ul de leu. Trupul inert al baiatului plutea in lichid facandu-te sa te infiori pana in maduva oaselor, parca erai in filme horror.
Michel o privea in tot acest timp pe Mayame desi celalalt gardian il felicita ca a reusit sa o aduca inapoi de bunavoie fara sa faca uz de forta. Din cand in cand Michel incerca sa schiteze un mic zambet pe fata ca sa nu para absent, cu era defapt, de la discutia cu celalalt. Mayame ii arunca o ultima privire inainte de a fi adormita de geneticieni si pusa in cilidndru pentru finalizarea experimentului. Totul se petrecuse atat de repede incat nici nu aveai timp sa clipesti. Nici Mayame nu stia cand s-au petrecut toate, avea impresia ca toata actiunea anterioara nu durase decat o secunda, dar in realitate durase mai mult.
Dupa ce adoarme este si ea dusa intr-unul dintre cilindrii. De data aceasta nu a mai fost pusa de catre gardian si fiul lui Flicktz ci de Michel si gardian. Baiatul cu ochii ca cerul o ia usor pe brate si o aseaza pe suportul cilindrului de pe podea. Dupa ce este asezata cu grija acolo partea din sticla este coborata peste suport si astfel Mayame inchisa acolo. Substanta aceea vedre incepe sa tasneasca prin tuburile din podea si sa se amestece cu alta care venea prin tubul de sus incolora in care se afla ADN-ul animal, in cazul ei ADN de tigru regal. Imediat dupa asta Michel se intoarce pe culoar unde asteptau inca 3 subiecti, doi baieti unul de varsta cu Mayame si altul mai mic cu un an si o fata mai mica decat toti care privea speriata pe toate lumea.
Gardianul unuia dintre baieti incerca sa-l ia peste picior pe Michel cu privire la grija lui, uneori chiar exagerata, pentru Mayame, insa nu ia mers cu Michel pentru ca acesta i-a taiat repede macaroana cu cateva cuvinte bine chibzuite si spuse fara a avea un singur moment de respiro. Vazand ca nu are sanse gardianul bate in retragere. Michel nu avea prea multi prieteni printre ceilalti gardieni, defapt nu se legau foarte multe prietenii acolo si mai ales ca majoritatea dintre ei adorau sa vada bietii copii cum sufereau din cauza testelor, pentru asta Murray ii ura pe multi, dar si el la randul lui era urat.
Toate simturile Mayamei erau amortite, nu mai vedea nimic, nici nu-si putea deschide ochii, iar daca ar fi deschis gura sa zica ceva ar fi inghitit o cantitate mare de substanta, nici nu mai resipra, dar nu-si dadea seama pentru ca in lichid se gasea o substanta care o sustinea intr-o stare de amorteala fara sa mai aiba nevoie de oxigen. Nu simtea nici frigul nici caldura, doar tresarea din cand in cand ca si cum ar fi fost curentata. Spre deosebire de primul subiect care trecuse prin acelasi experiment ea era linistita si nu a intampinat probleme. Baiatul incepe sa se zbata in interiorul cilindrului si sa loveasca cu pumnii si picioarele in peretii din sticla ai acestuia. Mainile devin tot mai paroase pana cand tot antebratul a fost acoperit in totalitate de blana, iar degetele si unghiile i se transformasera in gheare ascutite cu care sparge sticla si il ataca pe Dr. Flicktz senior. Gabrianul scoate un mic dispozitiv cu care il atinge doar o data pe baiat care cade ca secerat pe podeaua rece. Acel micut dispozitiv era un aparat care emitea socuri electrice indata ce intra in contact cu un corp din materie organica. Socu a fost simtit si mai puternic datorita fapului ca subiectul era ud si este bine cunoscut ca apa conduce elecricitatea, iar substanta din cilindrii era un amestec omogen intre apa si cateva substante solubile in aceasta.
Gardianul il ia pe baiat si il duce intr-o cusca din subsolul laboratorului ca sa nu mai provoace probleme sau batai de cap. Subsolul era rece si intunecat, iar pe pereti se prelingea apa. Pe langa cusca in care a fost bagat baiatul mai erau inca doua custi mai mici ruginite. Dupa ce l-a bagat in cusca s-a intors pe culoarul unde erau Michel, cei 3 copii si inca 3 gardieni. Cand trece pe langa ei o prinde de brat pe fata care statea speriata pe scaun si o ia cu el in laborator. Ea urmatoarea care va primi ADN animal. La fel ca si Mayame este pusa pe masa si pregatita pentru urmatoarea faza a experimentului.
Ultimul cutremur al Mayamei fu mai puternic decat cele de dinainte, iar prin acesta prima faza a 'Descoperirii secolului' fu terminata. Urmatoarea consta in introducerea unei pungi cu tranchilizant in cavitatea bucala a subiectului. Toate aceste lucruri pentru ce? Poate doar pentru curiozitatea stiintifica si dorinta de a crea o noua rasa superioara de oameni sau poate pentru ai angaja ca mercenari, criminali de elita in armata sau care sa serveasca scopurile personale ale vreunui maniac avid de putere. Bineinteles ca raspunsul il vezi afla in cele din urma sau poate ca nu il veti afla. Asta ramane de vazut.
Doi dintre geneticieni o scot pe Mayame din cilindru si o duc iarasi pe masa pentru urmatoarea operatiune, cea de implantare a pungi cu venin in cavitatea bucala si mai exact sub limba si construite unor canale care duc din acea punga spre caninii superiori care se elibera prin muscatura exact ca la sarpe dupa voia inimii.
Operatia incepe, trupul Mayamei ramane inert in ciuda turutor instrumentelor metalice pe care doctorii i le introduceau in cavitatea bucala si taieturilor pe care le suferea, dar nu cred ca vreti sa aflati cat de groaznica a fost aceasta operatie. Am sa trec pentru binele vostru peste aceasta scena groaznica si am sa ajung la momentul imediat urmator. Odata terminata operatia Mayame este dusa inapoi in incaperea din care a fost adusa, iar dupa ea au urmat si ceilalti subiectii. La aceastia nu a existat niciun fel de probleme in prima operatiune, iar la a doua nu au mai fost supusi. Dupa toate acestea au fost dusi si ei in incaperea in care era Mayame. Toti ceilalti erau inca in stare de amorteala, doar Mayame era treaza si privea absenta in bezna deasa si cruda care o inconjura, in cavitatea bucala sub limba simtea ca si cum cineva o tot intepa cu un ac. Nu era din cauza tranchilizantului deoarece acesta era tinuta intr-un muschi neted asemenea cu cel din care sunt facute fosele nazale, doar ca era putin mai dur si mai rezistent ci din cauza taieturilor suferite. De asemenea simtea o durere surda care ii rasuna prin oase si muschii, o dureau ca si cum ar fi alergat 20 de kilometrii si ar fi facut febra musculara, dar nu aceasta era cauza si stiti foarte bine asta. O lumina slaba si timida patrunde in incapere printr-o crapatura a usii. Bruneta isi indreapta ochii spre firul de lumina si la usa il vede intrand pe Michel. Era cifulit, hainele ii erau sifonate si pe fata avea urme de praf, dar cu toate astea reusea sa zambeasca in fata Mayamei. Vine langa ea si o se aseaza pe podea mangaind-o pe parul incurcat. Nu era deloc greu sa iti dai seama dupa cum arata ca se intamplase ceva cu el, dar ce? Curiozitatea asta o deranja si pe Mayame asa ca il intreaba cu greu ce este cu el. Murray incerca sa ii spuna ca nu se intamplase nimic ci ca doar a alunecat pe o scara, dar fata nu se lasa si pana la urma il face sa ii zica. Atenta cu ochii mari il asculta sorbindu-l din priviri.
-Esti asa de curioasa, Mayame! ii zice zambind trist. In fata ta nu mie teama sa-mi deschid sufletul...am sa-ti spun, dar vei fi trista...Te rog, sa nu fi! Nu ai de ce!
Ofteaza si o mai mangaie o data pe par apoi continua:
-Unul dintre gardieni a zis cateva lucruri urate despre tine, iar eu ti-am luat apararea si de acolo...Nu conteaza!
Mayame il privea continuu la fel de atenta ca la inceput, dar ochii ei devin tristi si in acelasi timp plini de recunostinta. Pleaca capul in fata lui Michel si ii multumeste din tot sufletul ei, nu a mai insistat sa afle mai mult s-a multumit doar cu ce i-a spus el. Poate ca voi vreti sa stiti ce s-a intamplat cu gardianul Murray dupa ce i-a luat apararea fetei, colegul sau a continuat sa persiste in prostia lui pana l-a facut pe acesta sa se infurie si sa faca uz de forta. I-a infipt mana in piept si l-a aruncat intr-un perete plin de o furie oarba, dar nici oponentul sau nu s-a lasat mai prejos si a ripostat si de aici nu a mai fost decat un pas pana la o incaierare in toata regula. Bineinteles ca in ajutorul celuilalt gardian a sarit un prieten de-al, iar lui Michel i-a fost si mai greu sa se lupte cu doi oponenti. Incaierarea a fost oprita de catre Dr. Flicktz junior si de un alt gardian, un barbat inalt, puternic, furios cu o taietura fioroasa pe fata de la tampla pana la buza inferioara. Acesta nu avea prieteni si nici nu se intelegea cu nimeni deorece era extrem de dur si rau cu toti fiind si cel mai invarsta dintre toti gardienii. Ochii fetei incep sa scanteieze si il imbratiseaza pe Michel zicandu-i facand un efort sa pronunte corect:
-Michel, ma bucur ca te-am cunoscut si ca esti fratele meu mai mare!
Cuvintele ei l-au bucurat pe Michel si l-au facut sa se simta mult mai bine. Fata ii da repede drumul din stransoare slaba a bratelor ei fragile, iar imediat dupa asta baiatul isi aseaza hainele aproape la fel de bine ca atunci cand erau bine calcate. O prinde pe Mayame de mana si ii sopteste usor la ureche:
-Iti promit ca vei scapa de aici!
Aceste sapte cuvinte au continuat sa-i rasune in minte fetei toata noaptea, cu mult dupa ce Michel plecase in camera sa de la etajul superior al claridrii, am uitat sa mentionez ca laboratorul in care se aflau avea 2 etaja plus parter si subsol. La subsol erau tinuti subiectii periculosi si pe care experimentele esuasera, la parter erau numai laboratoare si incaperi lipsite de lumina in care erau tinuti subiectii, iar la etajele superioare erau apartamentele sau camerele gardienilor si ale doctorilor. Cuvintele ii bantuiau visele si ii rasunau in minte chiar si prin somn facand-o din cand in cand sa tresare. Singura intrebare era: La ce a vrut el sa se refere cand a spus asta? Poate la evadarea din laborator, dar cum puteai sa evadezi de acolo? Era mai securizata pana si decat cea mai mare inchisoare din lume!

_______________________________________

pus acum 16 ani